Tratamentul de suprafață al produselor din sticlă de plastic include în principal tratamentul de acoperire și tratarea acoperirii. În general, cristalinitatea materialelor plastice este mare, polaritatea este mică sau nepolară, iar energia de suprafață este scăzută, ceea ce va afecta aderența acoperirii. Deoarece plasticul este un fel de izolator non-conductiv, acesta nu poate fi acoperit direct pe suprafața plasticului conform unei specificații a procedeului de electroplacare. Prin urmare, înainte de tratarea suprafeței, trebuie efectuată o pretratare necesară pentru a îmbunătăți aderența acoperirii și pentru a asigura un strat conductiv cu o aderență bună pentru acoperire.
1. pretratarea acoperirii
Pretratarea include tratamentul de degresare a suprafeței de plastic, adică agentul de eliberare a uleiului și a mucegaiului, curățarea suprafeței și tratarea activării suprafeței din plastic, pentru a îmbunătăți aderența acoperirii.
(1) degresarea produselor din sticlă de plastic. Similar cu degresarea de suprafață a produselor metalice, produsele din sticlă de plastic pot fi curățate cu solvent organic sau degresate cu soluție de apă alcalină conținând agent tensioactiv. Degresarea cu solvent organic este potrivită pentru curățarea parafină, ceara de albine, grăsimea și alte murdăriri organice de pe suprafața plasticului. Solventul organic utilizat nu trebuie să dizolve, să umfle sau să crape plasticul, cu punct de fierbere scăzut, volatil, netoxic și necombustibil.
Soluția de apă alcalină este potrivită pentru degresarea materialelor plastice rezistente la alcali. Soluția conține sodă caustică, sare alcalină și diverse substanțe active de suprafață. Cel mai frecvent utilizat agent tensioactiv este seria op, adică alchilfenolul polioxietilen eter, care nu va forma spumă sau va rămâne pe suprafața plasticului.
(2) activarea suprafeței produselor din sticlă de plastic. Acest tip de activare este de a îmbunătăți energia de suprafață a materialelor plastice, adică de a forma unele grupe polare pe suprafața materialelor plastice sau de a le îngroșa, astfel încât acoperirea să fie mai ușor udată și adsorbită pe suprafața produselor. Există multe metode de activare a suprafeței, cum ar fi oxidarea chimică, oxidarea flăcării, gravura cu vapori de solvent și oxidarea cu descărcare de coronă. Printre ele, cea mai utilizată metodă este oxidarea cristalelor chimice, care este folosită în mod obișnuit ca soluție de tratare a acidului cromic. Formula sa tipică este dicromatul de potasiu 4,5%, apa 8,0%, acidul sulfuric concentrat (peste 96%) 87,5%. Unele produse din sticle de plastic, cum ar fi polistirenul și plasticul ABS, pot fi de asemenea acoperite direct.
2. pretratarea acoperirii
Scopul pretratării stratului de acoperire este de a îmbunătăți aderența dintre acoperire și suprafața de plastic și de a forma un substrat metalic conductor pe suprafața plasticului. Procesul de pretratare include în principal îngroșarea mecanică, îndepărtarea uleiului chimic, îngroșarea chimică, tratamentul de sensibilizare, tratamentul de activare, tratamentul de reducere și placare chimică. Primele trei trebuie să îmbunătățească aderența acoperirii, iar ultimele patru să formeze un substrat metalic conductor.
(1) îngroșare mecanică și îngroșare chimică. Grosirea mecanică și îngroșarea chimică sunt utilizate pentru îngroșarea suprafeței plastice prin metode mecanice și respectiv chimice, astfel încât să crească zona de contact între acoperire și substrat. În general, forța de legare a îngroșării mecanice este de aproximativ 10% din grosierile chimice.
(2) eliminarea uleiului chimic. Metoda de degresare înainte de acoperire pe suprafața plasticului este aceeași ca și înainte de acoperire.
